Ziua in care am murit

Caldura sufocanta colabora cu oboseala adunata pentru a distruge orice urma de liniste...Tremurand din toate incheieturile si in lipsa alternativelor decizia era doar una...incadrarea in cotidian.Confuzia diminetii ,dublata de franturile de vis, realiza inevitabilul..crea angoasa ceturie ce insotea zilnica rutina...

Nascut cu gustul abisului si trezit la realitate cu confirmarea ca definitia realitatii e prea personala pentru a fi dezbatuta ..dar decis...decis sa schimb ceva..ceva in exterior..ceva in modul in care percep eu ca percepe lumea lucrurile..

Ziua e altfel...orele se muleaza in functie de ganduri..ore,zile,luni, ani...nedemonstrabil...totul a fost luat ca atare...discutam in cuvinte ale caror definitii nu le cunoastem dar le acceptam ca fiind viabile pentru joculetul numit realitate.

Nu mai pot simti decat ca ceea ce simt e o reactie chimica a unor reactii declansate de niste stimuli artificiali.. la care am fost dresati sa reactionam in aceasta dimensiune a "realitatii".Nu cunoastem ceea ce se petrece in spatele nostru sau in zona in care spectrul vizual nu are "acces"..insa in momentul in care privim, obligam materia sa capete forma...sau poate o modelam...fiecare dintre noi..

Intregul circ din jurul nostru se desfasoara pe baza de supozitie..si in niciun punct din infinitul inconjurator nu exista certitudine...exista intr-adevar informatii...exista cunostinta superioara decat a noastra(si nu ma refer la extraterestrii) ...dar certitudine nicicum...

Respir....sunt ganduri adunate in cateva clipe..dar separate mental..ma simt ca si cum as scoate capul din apa...respir adanc...apoi cad din nou intr-un ocean de ganduri..

Cine a ales cu adevarat ceva? Suntem sclavii existentei in care ne incadram...alternative...nu prea...complexitatea e formata din nimic...la inceput nu a fost inceputul..si fara inceput nu ar exista sfarsitul...e la fel de posibil sa fi luat forma la sfarsit si sa ne indreptam spre inceput cum e si invers..

Nu am ales sa fiu acceptat pentru opiniile mele cat am ales sa incerc sa demontez adevarul in mici bucati care la randul lor sunt divizibile...suntem aproape de o noua intelegere a vietii si observ ,cu tristete, cum multi aleg sa ramana prizonierii superficialitatii...

Sulfetele goale ale celor ce graviteaza in jurul iluziei ce o traim nu ar trebui decat sa ne faca sa intelegem ca avem pe cine ajuta...avem cum sa realizam ceva cu adevarat..

Respir...sa fie ziua in care am murit?..si pana la urma ce e moartea?....

Ultima Lupta

Nu exista modalitate in care sa intelegi intru totul ceva ce sta la limita indefinibilului...Acum ..in masura in care acest "acum" poate fi cuantificabil..acum anumite persoane/suflete/entitati stiu cu siguranta ce este dupa sau prin faptul ca nu mai stiu nimic..stiu (intr-un mod mai ciudat) ca ,dupa, nu inseamna decat ceea ce noi ne imaginam ca fiind nimic(cu toate ca prin simplul fapt ca ne imaginam ,acest nimic prinde contur deci isi pierde definitia..).

Ca idee ..putem realiza cat de simplu poate totul sa dispara si in acelasi timp nu realizam cat de mult conteaza orice secunda petrecuta in acest plan perceput la nivel colectiv ca fiind realitate. Putem alege sa ramanem in realitate prin modul nostru de a fi sau putem alege sa ramanem in mentalul colectiv prin ceea ce realizam, prin ceea ce vom schimba ... ceea ce lasam in urma..

Avem onoarea de a fi victimele unui razboi continuu la nivel mental intre idealurile noastre..intre nevoia de a te integra intr-o societate care iti viciaza caracterul si nevoia de a ramane integru..nevoia de a te educa si problemele pe care o educatie alternativa le genereaza...nevoia de a gasi oameni cu care sa dezbati varii subiecte si inevitabila excluziune ideatica pe care o vei trai...Suntem cei care putem alege ...o onoare ce cantareste cat ai putea-o privi ca povara.

Niciodata nu vom avea nicio certitudine pentru ca certitudinea ar opri ceea ce este in continua miscare si transformare...iar ambiguitatea existentei de zi cu zi ne obliga sa adaugam in fiecare clipa ceva structurii noastre..calea nu este niciodata aceeasi...


Gandindu-ma la inexplicabil observ ca atat a ramas dupa un om ...amintiri..discutii..sentimente..parinti.. prieteni...un blog si o infinitate de intrebari,regrete si carari nebatute..

                                                                      Ultima Lupta

The First Global Revolution - Council of the Club of Rome

In searching for a common enemy against whom we can unite, we came up with the idea that pollution, the threat of global warming, water shortages, famine and the like, would fit the bill.







The First Global Revolution - Club of Rome's 1991 Report

Pare interesant..oarecum ...si sincer imi place...momentan...

si daca e sa il downlodam:) il gasim aici ..http://share.gbvnet.ro/details.php?id=86314

si in cazul in care nu se poate de pe acest site sincer imi pare rau si poate il gasiti pe alt tracker...in fine pana una alta......e bun...

Te rătăceşti în univers când neşansele şi nedreptăţile defectează busola personală. Soon to be back...