sâmbătă, 16 iulie 2011

Ziua in care am murit



Caldura sufocanta colabora cu oboseala adunata pentru a distruge orice urma de liniste...Tremurand din toate incheieturile si in lipsa alternativelor decizia era doar una...incadrarea in cotidian.Confuzia diminetii ,dublata de franturile de vis, realiza inevitabilul..crea angoasa ceturie ce insotea zilnica rutina...

Nascut cu gustul abisului si trezit la realitate cu confirmarea ca definitia realitatii e prea personala pentru a fi dezbatuta ..dar decis...decis sa schimb ceva..ceva in exterior..ceva in modul in care percep eu ca percepe lumea lucrurile..

Ziua e altfel...orele se muleaza in functie de ganduri..ore,zile,luni, ani...nedemonstrabil...totul a fost luat ca atare...discutam in cuvinte ale caror definitii nu le cunoastem dar le acceptam ca fiind viabile pentru joculetul numit realitate.

Nu mai pot simti decat ca ceea ce simt e o reactie chimica a unor reactii declansate de niste stimuli artificiali.. la care am fost dresati sa reactionam in aceasta dimensiune a "realitatii".Nu cunoastem ceea ce se petrece in spatele nostru sau in zona in care spectrul vizual nu are "acces"..insa in momentul in care privim, obligam materia sa capete forma...sau poate o modelam...fiecare dintre noi..

Intregul circ din jurul nostru se desfasoara pe baza de supozitie..si in niciun punct din infinitul inconjurator nu exista certitudine...exista intr-adevar informatii...exista cunostinta superioara decat a noastra(si nu ma refer la extraterestrii) ...dar certitudine nicicum...

Respir....sunt ganduri adunate in cateva clipe..dar separate mental..ma simt ca si cum as scoate capul din apa...respir adanc...apoi cad din nou intr-un ocean de ganduri..

Cine a ales cu adevarat ceva? Suntem sclavii existentei in care ne incadram...alternative...nu prea...complexitatea e formata din nimic...la inceput nu a fost inceputul..si fara inceput nu ar exista sfarsitul...e la fel de posibil sa fi luat forma la sfarsit si sa ne indreptam spre inceput cum e si invers..

Nu am ales sa fiu acceptat pentru opiniile mele cat am ales sa incerc sa demontez adevarul in mici bucati care la randul lor sunt divizibile...suntem aproape de o noua intelegere a vietii si observ ,cu tristete, cum multi aleg sa ramana prizonierii superficialitatii...

Sulfetele goale ale celor ce graviteaza in jurul iluziei ce o traim nu ar trebui decat sa ne faca sa intelegem ca avem pe cine ajuta...avem cum sa realizam ceva cu adevarat..

Respir...sa fie ziua in care am murit?..si pana la urma ce e moartea?....

Miscarea de Rezistenta

Recent Posts