Acum suntem liberi

S-a terminat.....norii negrii au disparut,primele raze au razbit sa impunga pacla groasa de fum.Speranta coboara pe lumina galben-portocalie ca un bebelus dandu-se prima data intr-un leagan....cu zambetul pe buze.Speranta a reinviat ,gasind unde sa se refugieze...sufletele au redevenit libere,imbratisand sentimentul care innobileaza privirea.Ochii spun acum alta poveste , o poveste cu inceput trist care insa devine basmul unor trairi pe care cuvintele doar le-ar manji..o poveste...un basm....o minune....o lectie invatata. Ne-am refacut , am inteles acum,am actionat,am schimbat cursul in care totul parea sa mearga.Pulsand la unison cu cerul am fi preferat o secunda din ce simtim sa fi simtit si cand ne macelaream umanul.O clipa din acest aer am fi vrut sa respiram si cand ne sufocam de datorii pentru nimicurile perisabile care ne construiau universul.Un minut,o imbratisare de un minut langa apa curata in care se cufunda soarele amurgului,o imagine cat un univers uman,un semnal din viitor facandu-ne sa constientizam ca gresisem total calea.Caldura unei uniuni umane traind impreuna dar despartite de traditii si granite stramosesti,acum am inteles sa le respectam,acum am inteles sa ne respectam,acum am inteles sa le integem si acum am inteles sa ne intelegem.Acum suntem liberi...

Reusita finala,gloria cuvenita,sentimentele normale sa le fi avut de mult.Le cunoastem si totusi le invatam.E ciudat..mecanismul nu s-a stricat.Lumina a patruns in canalele uscate,pline de panze de paianjeni pietrificati.Tunelele nestrabatute de la despartirea de Divin acum au fost accesate.Timpul s-a comprimat,mii de ani de lupte in mirificul secundei finale a izbandei.Reusita suprema ne-a prins cu bratele intinse spre vazduh.Am primit ceea ce mii de ani de rugaciuni au facut sa fie mai aproape.Am primit pentru ca am meritat,am primit pentru ce am luptat.Am luptat cu noi insine si am invins,ne-am curatat reziduurile din spirit....plini de gratitudinea lasata in mainile celor care nu au stiut sa o accepte.Suntem strabatuti de raurile fericirii eterne si este ciudat,am uitat cum era sa fim cu adevarat noi.Am lasat tot ce tinea de robotizare,am lasat mecanismele stravechi ale societatii obosite in care traiam si in sfarsit am inteles ca totul este in noi.In jurul nostru acum alta lume se cladeste si este prima cladita pe sinceritate , fara interese ascunse si fara caste de conducatori,acum am inteles adevarul.

Plansa tacticizata a evolutiei a disparut.Stim instinctiv cum si ce trebuie sa facem.Stim in ce directie e bine sa mergem si fiind caliti prin foc ,am reusit sa nu mai repetam greselile.Lanturile ,odata plumburii, ale vechii realitati s-au metamorfozat in adierea placut inmiresmata a constientizarii adevaratei existente. Esarfa stransa in jurul ochilor a cazut,ne-am recapatat vederea.Imbacseala artificialului a fost alungata de necesitatea schimbarii.Planul le-a fost dat peste cap cand nimeni nu mai vedea calea..a fost necesara doar o clipa,doar un om,doar un suflet.Bunatatea s-a transmis cu viteze pe care fizica nu a fost capabila sa le transpuna in simboluri.Instantaneitatea s-a transformat acum in definitia minutului,deoarece conexiunile de astazi sunt imperceptibile pentru ce au insemnat ieri.Scara de valori are alte gradatii,infinitul s-a mutat cu o infinitate mai departe decat era,pentru ca acum noi suntem la borna pana acum neatinsa a infintului de ieri.Evolutia nu s-a oprit ,a facut o pauza pe o culme de unde lucrurile se vad mult mai clar,nici nu stim cat de departe suntem si totusi atat de aproape de inceput.Pana la urma asta e cursa...

Avem alt avant pentru ca ne uitam in jur si vedem ca am realizat ceva palpabil,vizibil si inimaginabil acum cateva clipe.Se poate,stim acum,credem acum si din cauza asta putem zambi acum.Sinceritatea zambetului ,intensitatea sentimentelor, filozofia sperantei intr-o permanenta schimbare a tezei fundamentale , simtim interconectabilitatea totului si in acelasi timp observam individualitatea in mircoscopicul detaliu.Performanta fericirii intrecuta doar de explozia dragostei in fiecare corpuscul de pe Terra...motivatia unui viitor ce se aseamana cu prezentul clipei actuale, dar nu se asemana cu prezentul de acum o clipa.In situatii de asa natura,peisajul umanitatii nu isi gaseste corespondent in metafore,sarind de prafuitele cuvinte care acum capata noi sensuri.Inlantuirea gand-imagine-cuvant-sentiment produce transmutatii vizibile la orice nivel,acum orice traire devine minune.Acum rationam diferit,putem spune ca suntem diferiti insa totodata la fel.Asa am fost tot timpul doar ca uitaseram.Acum este tot ce a trebuit sa fie.Acum suntem liberi....


In aceste vremuri avem nevoie de speranta,sper ca acest text a trezit-o catusi de putin.Sincer, cu totii am putea face vorbele de mai sus realitate.Craciun Fericit tuturor,sper din suflet ca aveti cu cine sa impartiti sentimentele trezite de aceasta sarbatoare !