Zgomot de suflete pierdute

Pana la urma noi ce vrem? Rautatea ne circula invariabil prin gandurile intunecate. Supusi societatii bolnave in care ne caram hoiturile parem dispusi sa facem multe lucruri care “moralitatea” de odata ne departaja. Sinceritatea a disparut..totul a disparut sub umbra propriei noastre neputinte. Pesimismul sumbru devine din ce in ce mai intunecat pentru ca poate fi categorisit ca si realitate. In momentul in care ne vom da seama de noi atunci vom putea face un pas inainte.

Inainte…ce inseamna inainte si ce inseamna inapoi. Cine ne-a desenat axa si de unde nu stim noi ca linia dreapta-prosteste inteleasa de toti nu e un cerc? Imbecilitatea fiintei upgrade-ate din 2010 intrece masurile imbecilitatii si unitatile de masura in care ea a fost , ca definitie, calculata. Poate odata cu deschiderea ochilor nu vom percepe doar ce ne inconjoara …poate vom vedea si ceea ce ne defineste.

Consumul fara rost si idealurile idioate…punctele de sprijin sunt reclamele reci arborate pe blocurile cladite in scopul dezvoltarii urbane supra-etajate. Oglinda serveste frustrarea si egalitatea “frateasca” care s-a metamorfozat in scopul existential de a concura personajul aparent perfect ce iti este prezentat obsesiv zilnic in fata ochilor.”Esti un nimic,neinsemnat, neluat in seama,tradat si lasat pe acest pamant pentru a purta ce iti spunem noi, pentru a te purta cum iti spunem noi si pentru a simti ce iti inducem noi!”

Problema ar fi acest “noi”…cine sunt acesti “noi”? Cand nivelul existentei iti permite si te ridici deaspura unei paturi din stratificata noastra societate incepi sa gandesti economic. Cand nu ai un minim de baza spirituala tratezi lucrurile din punct de vedere financiar/statistic. “Nu este o tragedie daca mor 1 milion de necunoscuti ci este o tragedie daca moare cineva din familia ta”…Nu? Si revenind la acea baza spirituala …Rautatea este peste tot pentru ca s-a infiltrat in adancurile fiintei umane care nu serveste decat egoismului care-i cladeste existenta. In exceptiile rare ne gasim sustinerea….

Cat despre noi? Ce se mai poate spune? Un zambet cinic sau o lacrima sincera au ajuns sa valoreze fix acelasi lucru in generatia care si-a parasit omenia pentru a adopta modelul robotic impus. Moda iti va da fericire in aceeasi masura in care lobotomia te va ajuta sa atingi iluminarea. Modelul uman impus este un excrement de gene care incearca sa concureze nimicul in aceeasi masura in care concureaza absolutul.Nu mai exista cale de comunicare de la om la om…Cinic,trist….insa cat se poate de adevarat.

Si pentru cei care dintr-un anumit motiv au ales sa fie oarecum diferiti? Calea frustrarii cu un pic de nefericire nu strica in viata in care daca nu ai inteles ca trebuie sa te supui si sa te aliniezi nu existi. Cate cuvinte trebuiesc scrise? Infinite in masura in care infinitul poate fi perceput! Pentru ca cuvintele nu pot decat actiona niste mecanisme din creierul gelatinizat al fiintei secolului nostru.

Atat timp cat in noi e o mizerie in jurul nostru va fi la fel. In noi sta cheia….atat timp cat vom fi sclavii propriilor noastre greseli si incertitudini revolutia va fi finantata doar de acei oameni care iti vor furniza planul lor. 90% sunt vii pentru ca au avut altii grija sa fie. Nu e un cerc vicios e doar neputinta transpusa in realitatea sumbra a zilei de azi.