joi, 26 februarie 2009

Reflectii

Uitandu-te in jur nu observi altceva decat ignoranta...metaforic vorbind e un simplu joc in care fiecare pion nu isi da seama de statutul sau.Un amarat de puzzle in care piesa nu realizeaza ca fara ea nu ar mai exista puzzle-ul in sine.E de blamat? Oare trebuie tot timpul sa gasim scuze pentru cei care nu realizeaza nimic? Suntem noi, cei care vorbim in gol paranoici , nebuni? Suntem oare?

Si daca e sa ne gandim ce vorbim pana la urma? Ce suntem noi cei ce scriem?...poate lipsa "curajului" ne face sa stam pseudo-ascunsi in spatele unor monitoare.....zic pseudo-ascuns pentru ca in momentul in care chiar ai atinge o coarda sensibila ai fi gasit in secunda zero fara mari dificultati.

Fara a incerca sa imi justific lipsa imaginii din dreptul numelui pot spune :
cuvintele sunt goale...doar o simpla insiruire de litere fara o traire proprie, fara o viata sau o istorie in spatele lor sunt doar niste litere.
Ceea ce intelegem noi cand privim un cuvant e ceea ce ii da cuvantului viata.
Suntem prizonierii asocierilor...pentru ca privind o insiruire de litere asociem un sens facand viu ceea ce in sine este un lucru fara puls.
Noi dam viata cuvintelor si de aceea cei care le scriu trebuie sa o faca in asa maniera
incat toti cei ce citesc sa inteleaga ce au vrut sa creeze. De ce noi cei ce scriem, ce este in sine un lucru greu digerabil ,sa ne afisam mutra peste literele aruncate din tastatura intr-un server ce ne gazduieste "modesta intentie". Se stie ca prejudecatile joaca un rol foarte important in societatea actuala si afisandu-ti fata langa ceea ce scrii face automat ca tu sa fii filtrul dintre informatie si cititor.

Sarind peste aceasta paranteza revenim la realitatea cotidiana care te aduce in starea in care sa iti pui intrebarea legitima : "Chiar merita sa ma obosesc?" si raspunsul vine din interiorul fiecaruia! Daca tu simti ca vrei cu adevarat sa fii o schimbare poti sa fii tu ceea ce vrei de la ceilalti si apoi sa incerci sa ajuti pe cei care trebuie ajutati.

Poti expune cuiva ceea ce citesti sau ceea ce crezi cu riscul de a fi luat peste picior?

Observam acum poate mai mult ca niciodata ca ceea ce s-a speculat in materie de "conspiratii" se adevereste.Trebuie sa punem problema in asa mod incat mai multa lume sa inteleaga ca ceea ce erau considerate mai de mult ca simple scenarii sunt niste lucruri care se petrec sub ochii nostrii.

Nu trebuie sa aruncam vina ci sa gasim solutiile.Trebuie sa ne educam si sa educam la randul nostru pe unii care poate vor ajunge sa ne educe!


In final pot spune ca ignoranta dezarmeaza insa cei care chiar isi doresc cu adevarat sa ajute pot ajuta dezinteresat , fara orgoliu si fara intentii ascunse , fara bravada si falsa modestie.Doar indrumati de moralitatea absolut necesara intr-o lume cu sufletul cariat!

Acest articol este o incurajare spre solidaritate , spre bunatate si spre ajutorarea celor care nu au fost atat de norocosi ca voi!

3 comentarii:

Florin Cosma spunea...

Foarte frumos spus, m-am confruntat si eu nu o singura data cu aceste intrebari. Felicitari.

Manuela A. spunea...

Ma bucur din inima ca am dat peste blog-ul tau...nu, nu scrii degeaba! Dar sunt destul de putini cei care vor cu adevarat sa faca ceva, sa strige in vreun fel la ceilalti , ca sa-i trezeasca din ignoranta in care s-au cufundat cu propria lor voie...si sunt multi care ridiculizeaza acest mod de gandire...as striga si eu, dar nu am darul pe care il ai tu, acela de a scrie frumos, de a-mi pune ideile si gandirea pe hartie(sau pe o pagina virtuala) cu talent vadit de mester in ale publicisticii...
Eu doar citesc si sunt fericita cand gasesc oameni care scriu in asentiment cu ceea ce si eu gandesc!

Anonim spunea...

Imi place mult cum gandesti... se pare ca gandim la fel... in fond gandim, in loc sa ne lasam dusi de val.
Cogito, ergo sum.

Miscarea de Rezistenta

Recent Posts