Deschide ochii!..... E dimineata…

Involburate vise parca patrunzand realul din inconstientul nocturn au destabilizat realitatea. Stari hipnotice, haosul neconcretului , basmul visului…nicio metafora nu a ajuns pe taramul sentimentelor traite indiferent de nivelul de perceptie. Fuga continua …maratonul spre infinit ne-a obosit. Cu ochii mari, respirand indiferenta ,ne-am culcat in speranta ca ceata sa se puna peste privirea neclara care ne va aduce linistea cea chinuit ceruta.

“Unde sunt acum?”....Pasind discret pe un pamant neinteles, am incercat sa percepem fizicul din ireal….cateva momente de neclaritate au pus ordine in tranzitia traita. Acum pasesc…acum gandesc…acum simt…insa acum traiesc in alta parte si… nu realizez unde traiesc insa nici nu incerc sa depun efortul in a determina locatia. Lumea nu pare la fel cu cea inmagazinata undeva in “normal”…dar ma bucur sau nu?...inteleg sau iau totul ca atare?…las lucrurile in ordinea fireasca a voii.

Nimic nu mai e la fel… blocurile schimbate, casele diferite, strazile duc altundeva decat “stiu”. Unde si cum? De ce si cu ce beneficiu? Pentru cat timp?..Stop..De ce sunt intr-o aventura? De ce imi apar persoane cu care am pierdut contactul? De ce stau de vorba cu niste necunoscuti cu care normal nu as sta de vorba? De ce am plecat din taramul cunoscut pe niste plaiuri pe care cred ca le-am vazut insa pe care stiu sigur ca nu am pasit…..De ce totul se incadreaza in limitele intelese de mine?

Acum stiu? De ce inteleg tot si totusi nu pot lega nimic?.....Sute de intrebari care depasesc limita fireasca a timpului se contracta in cateva secunde de luciditate…Luciditate? Dar unde am obtinut aceasta luciditate? Sunt cu picioarele pe pamant sau pe ce pamant sunt oare cu picioarele? Totul e firesc si in acelasi timp firescul nu are ce cauta in locul unde sunt acum. Apusul se contopeste cu rasaritul in raiul in care sunt..si peste o clipa flacarile parjolesc petecul de tarana pe care imi platesc pacatele.De ce aici?De ce acum? De ce tocmai mie?

Peisajul brusc schimbat ofera doar confuzie.Pentru o clipa…clipa…Dar ce e clipa aici? Ce e secunda? De ce nu pot citi ? De ce ceasul de la mana e indescifrabil?...Trec si peste acest gand si pasesc…Cred…Simt…Sper….continui sa pasesc..mirific..totul naste si totul moare in jurul meu…in acelasi timp..in aceeasi unitate de masura a ceea ce nu se poate masura…Unde sunt? Cred acum ca nu mai pot intelege dar in acelasi “acum” stiu ca am inteles totul. Pas dupa pas in peisajul in care sunt percep totul, simt ca exista si simt ca sunt legat de tot ceea ce exista dar stiu ca sunt diferit …in acelasi moment. Iubesc…brusc iubesc…ce iubesc? Vad …nimic clar, insa stiu ca e ceva…vibrez la unison cu totul si in aceasi clipita totul difera de mine. Neclaritatea in ubicuitatea mea absoluta…Paradoxul …neintelegerea la nivelul ei cel mai de sus.

Bunicii…familia…imi sunt langa mine…au disparut de mult? Sau am doar impresia…se contopesc viii cu cei poate si mai vii decat cel ce traieste acum…suntem toti intr-un mediu diferit.Comunicam..ne intelegem si simtim ca suntem langa noi…si dispar…ei dispar si eu raman intr-un mediu ciudat…pe cat de ostil pe atat de prietenos…talerele le-am uitat la granita. O clipa nu imi pasa…aceeasi clipa plang si pana sa se termine clipa o reiau implinit. Dualitatea firii imi inspira dualitatea nimicului…nu exista nimic…totul exista…totul are influenta sa.

Ajung tarziu intr-un peisaj…zic tarziu pentru ca asa concep…nu stiu ce e aici…tarziu sau devreme.Obiceiurile nu le cunosc…oamenii imi par oameni si stiu ca au si ei acelasi Dumnezeu. II vad ii cred si in acelasi timp ma mir…ei traiesc dupa alte oranduiri. De ce ii inteleg acum? Poate altadata nu i-as intelege, poate i-as judeca…dar acum sunt in regula.Fumez….fumez si aici?...pacat…nici macar in acest taram nu ma pot “dezimpamanteni”. Pacate..pacatele sunt multe si aici si acolo si oriunde…peste tot unde ma uit e un apus continuu…unde am ajuns?

Respir….ies din apa…ce caut in apa acum? Vad malul…vad largul…vad vietatile…totul e viu. Ma plimb peste tot…inteleg stabilitatea si pot sa o percep…si apoi uit…uit totul.. si ma vad neajutorat intr-un amalgam de detalii care formeaza scenariul in care sunt. Iarasi apar vrute si nevrute persoane…ma mustra…ma cearta…ma inteleg…insa cel mai clar lucru e ca ma bulverseaza…ma bulverseaza acum cand eram aproape sa inteleg ceva…poate nimic ..poate totul.

Iarsi respir….aerul are alt gust…ochii se deschid si percep mizeria….ma uit in stanga si stiu…ma uit in dreapta si cunosc…sus tavanul….jos patul…”realitatea” revine…ma trezesc…e dimineata….

Visul nu a fost facut sa il uitam…stim totul insa nu cunoastem nimic….paradoxal.

Eterna cucuvea de langa geam

De cand ne-am nascut am fost amenintati, traindu-ne viata cu frica ” inevitabilului”. Adanc intiparita stare de expectatie ne-a tinut legati , formarea noastra ca indivizi fiind incorsetata. Am fost obisnuiti cu teama si dresati in a ne fi frica. Nu am avut voie sa depasim barierele si nici sa iesim din cotidian. A trebuit sa umplem papucii predecesorilor (de multe ori) si eventual sa crestem numarul putin. Prea putini am fost lasati in pace, prea putini dintre noi s-au bucurat de un minim “liber-arbitru” pamantesc. Deranjul,haosul si catastrofa au batut la usa noastra de cand suntem si am stat cu inima cat un purice de fiecare data cand primeam un telefon pe care nu il asteptam.

Nevoia de senzational a fost hranita indiferent de epoca prin mijloace specifice, iar atata timp cat am fost multumiti sa vedem exteriorul in diverse ipostaze nu am mai cutezat in a ne privi interiorul si analiza comportamentul,personalitatea…existenta.

Toata increngatura realitatii pare indescifrabila si nici nu gasim codul necesar intelegerii totului. Insa unele lucruri sunt extrem de clare si extremele realitatii sunt mai presus de orice dubiu canceroase. De ce ne-am lasat sedusi de mirajul lucrurilor superficiale? De ce ne-am prostituat mental acceptand si primind cu draga inima ceea ce este vadit facut pentru a ne indobitoci? Si oare de ce suntem asa speriati in a ne exprima? Am distrus oare orice legatura de la om la om?

Nu ne cunoastem…stam in spatele unor vorbe , stam in spatele unor avatare. Stam ascunsi ,speriati , secatuiti de dorinta si nu constientizam ca noi suntem baza. Fara noi mecanismul nu ar merge , dar cu noi dresati mecanismul functioneaza in parametrii optimi.Credem ca nu avem certitudini ..total fals.

Haideti totusi sa comunicam…sa facem un schimb de idei…sa punem bazele la ceva palpabil. Pot fi contactat la adresa de mail : skappaluda@yahoo.com sau pe id-ul de messeger : skappaluda .

Cum vine asta?....Francmasonii si ateii vor avea un summit la Bruxelles

Francmasonii si ateii vor participa, pe 15 octombrie, la un summit special la Bruxelles, in paralel cu discutiile anuale ale liderilor religiosi.

Dialogul cu liderii comunitatilor religioase din tarile membre se desfasoara in cadrul UE incepand din 2005, insa pana acum nu a avut loc nicio discutie cu francmasonii sau cu ateii, informeaza EUObserver.

Anul acesta, presiunile venite din partea Belgiei, care sustine organizatiile umanitare si bisericile, au facut ca si membrii acestor comunitati sa aiba un summit. Conform articolului 17 din Tratatul de la Lisabona, intalnirea cu liderii atei este obligatorie.

Se pare ca insa ca participarea francmasonilor ca grupuri "non-religioase" la aceste intalniri a uimit chiar si sustinatorii dialogului cu ateii.

"Cred ca este putin ciudat. Unele Loje sunt organizatii seculare, si sustin separarea Bisericii de stat, insa exista si mituri cum ar fi Marele Arhitect al Universului", a spus David Pollock, presedintele Federatiei Europene Umaniste.

Presedintele Comisiei Europene, presedintele Parlamentului European si presedintele Consiliului European, dar si cu doi comisari europeni s-au intalnit luni la Bruxelles cu 24 de episcopi, rabini, dar si lideri musulmani si ale comunitatilor hindi.

Pollock a adaugat ca, pe langa actiunile caritabile la care participa francmasonii, exista si ritualuri de initierecare presupun candidati legati la ochi, cu pantalonii rulati pe picior. "Astea sunt doar jocuri pentru baietei", a adaugat acesta.

Initial, se dorea ca niciun fel de organizatie sa aiba un drept special de a sustine un dialog cu oficialii Uniunii Europene, insa grupurile religioase au reusit sa se impuna.

"Am pierdut aceasta batalie, insa e bine macar ca suntem tratati in mod egal, la summit. As fi preferat sa fim acolo impreuna cu grupurile religioase, in loc sa fim pusi la un loc cu francmasonii", aspus Pollock.(ziare.com)

Din sinistru in banal

Lacate puse pe usa exprimarii sugruma incercarile disperate de a trage un ultim semnal de alarma. Am ingurgitat , inteles ce nu era de mestecat , privit hidosul cautandu-i puncte forte si sfarsit prin a accepta inadmisibilul. Scanteia sperantei se incapataneaza sa se stinga insa deja e prea mica …nemaipuatndu-ne pune in miscare. Stigatorul la cer contempleaza paradoxul pierdut in impaienzenisul realitatii care a dobandit “subzistenta” in seria-i sinonimica.

Hoarde de suflete bantuie orasele cautand parca legea care-i tine in joc. Satele au fost parasite de tineri care si-au urmarit visul industrial…comunismul si-a executat ordinele. Ignoranta s-a imbracat in indulgenta si a intrat in complexitatea personalitatii individuale ..alt cal troian psihologic. Apoi ura adunata si-a trimis copilul frustrare care a modificat inevitabil comportamentul nostru(atat de influentabil).Suntem obiecte luate statistic in calcul doar cand se trage linia.

Am considerat iubirea un porumbel voiajor dar nu am introdus in calcul  variabila dresaj. Modelul deja standard a depasit vechile conceptii…acum  iubirea trebuie sa treaca gardul financiar al sigurantei fictive. Nu avem nici nord nici sud , singuri ne-am inversat polii si am cautat sursa raului in exterior. Pe un schelet defect nu putem pune ceva sanatos si astepta durabilitate.

Catastrofele subtile s-au propagat wireless..am fost atat de naivi incat sa dam crezare diferitelor surse vestice si sa ne omoram originalul . La nivel de intelegere suntem un bloc compact de pierduti insa la nivel social ne-am separat si am introdus “aparentele” ca scut de protectie. Nu mai avem  timp sa ne ascultam si trebuie o catastrofa pentru a ne da seama ca instictul ne impinge sa ne ajutam. Apoi uitam….

Am depasit orice limita de rautate . Dar am fost avertizati …sute de tone de tipete mute au fost distribuite in lume .Rezultatul? Il vedem si il simtim… Ne-am zbatut…ne-am chinuit…am suferit si intr-un final marea majoritate dintre noi a murit(spiritual). Sec ..scurt si fara drept de veto.

Am trasmutat sinistrul in banal…acum asteptam…Cine o urmeaza pe Madalina?

Cat despre oameni ce se mai poate zice?

Situatiile critice au acaparat subiectele de discutie oamenii uitand in acelasi timp ca interesul comun a disparut odata cu termenul insasi. Suntem impreuna pana la punctul in care am scos capul de sub lac si ne-am sters fata de matasea broastei. Jucam rolul de iscoada mai mult sau mai putin virtuala si scotand radical din numarul de “binevoitori” gasim fractiunea ce nu te scufunda dupa o jumatate de gura de oxigen in cvasilibertate.

Critica constructiva e la fel de bine inteleasa ca si furtul guvernatorilor. Setea de a nu-ti mai fi foame duce la a-ti face “asta e” ca motto.  Diversitatea crunta si credulitatea abuziva a dus la izvorarea unor tipuri hibride de ascultatori de manele care il citesc pe  Oreste, adulmeca indicii date de Badea uitand in acelasi timp ca emisiunile TV nu o sa-ti arunce niciodata adevarul in farfurie si in cazul in care iti vor deschide o cale de cercetare iti vor bobmarda traseul cu minciuni gustoase. Apoi mai exista cei care isi sustin liderul pentru ca si-a murdarit pantalonii prin noroiul din Moldova dar nu realizeaza nici ca e joc de imagine nici ca oricine ar fi fost in locul lui acelasi lucru il facea.

Situatia din tara tot la fel de imputita era cu oricine la carma.Mintile inchise nu pot percepe faptul ca dusmanii din fata ochilor  sunt frati in spatele usilor. Juramintele  fata de Organizatie ,ca sa nu spun Societate (nereferindu-ma la cea civila), sunt cele respectate nu cele televizate. Si cele enumerate mai devreme nu constituie o teorema greu demonstrabila sunt adevaruri care pot fi descoperite cu un pic de vointa.Intr-o mare parte toti sunt stricati sau incredibil de prosti: de la Basescu la Ponta trecand prin Antonescu via Tariceanu….ETC.

Pana nu ne vom schimba putem scrie/vorbi  cat dorim. Este nevoie de oameni buni! (multumesc mult persoanei care mi-a adus aminte si mie de asta) Omenirea chiar are nevoie de oameni buni si destepti.

P.S. Noua Ordine Mondiala s-a instaurat….mai urmeaza doar sa fie optimizata.