joi, 29 iulie 2010

Deschide ochii!..... E dimineata…


Involburate vise parca patrunzand realul din inconstientul nocturn au destabilizat realitatea. Stari hipnotice, haosul neconcretului , basmul visului…nicio metafora nu a ajuns pe taramul sentimentelor traite indiferent de nivelul de perceptie. Fuga continua …maratonul spre infinit ne-a obosit. Cu ochii mari, respirand indiferenta ,ne-am culcat in speranta ca ceata sa se puna peste privirea neclara care ne va aduce linistea cea chinuit ceruta.

“Unde sunt acum?”....Pasind discret pe un pamant neinteles, am incercat sa percepem fizicul din ireal….cateva momente de neclaritate au pus ordine in tranzitia traita. Acum pasesc…acum gandesc…acum simt…insa acum traiesc in alta parte si… nu realizez unde traiesc insa nici nu incerc sa depun efortul in a determina locatia. Lumea nu pare la fel cu cea inmagazinata undeva in “normal”…dar ma bucur sau nu?...inteleg sau iau totul ca atare?…las lucrurile in ordinea fireasca a voii.

Nimic nu mai e la fel… blocurile schimbate, casele diferite, strazile duc altundeva decat “stiu”. Unde si cum? De ce si cu ce beneficiu? Pentru cat timp?..Stop..De ce sunt intr-o aventura? De ce imi apar persoane cu care am pierdut contactul? De ce stau de vorba cu niste necunoscuti cu care normal nu as sta de vorba? De ce am plecat din taramul cunoscut pe niste plaiuri pe care cred ca le-am vazut insa pe care stiu sigur ca nu am pasit…..De ce totul se incadreaza in limitele intelese de mine?

Acum stiu? De ce inteleg tot si totusi nu pot lega nimic?.....Sute de intrebari care depasesc limita fireasca a timpului se contracta in cateva secunde de luciditate…Luciditate? Dar unde am obtinut aceasta luciditate? Sunt cu picioarele pe pamant sau pe ce pamant sunt oare cu picioarele? Totul e firesc si in acelasi timp firescul nu are ce cauta in locul unde sunt acum. Apusul se contopeste cu rasaritul in raiul in care sunt..si peste o clipa flacarile parjolesc petecul de tarana pe care imi platesc pacatele.De ce aici?De ce acum? De ce tocmai mie?

Peisajul brusc schimbat ofera doar confuzie.Pentru o clipa…clipa…Dar ce e clipa aici? Ce e secunda? De ce nu pot citi ? De ce ceasul de la mana e indescifrabil?...Trec si peste acest gand si pasesc…Cred…Simt…Sper….continui sa pasesc..mirific..totul naste si totul moare in jurul meu…in acelasi timp..in aceeasi unitate de masura a ceea ce nu se poate masura…Unde sunt? Cred acum ca nu mai pot intelege dar in acelasi “acum” stiu ca am inteles totul. Pas dupa pas in peisajul in care sunt percep totul, simt ca exista si simt ca sunt legat de tot ceea ce exista dar stiu ca sunt diferit …in acelasi moment. Iubesc…brusc iubesc…ce iubesc? Vad …nimic clar, insa stiu ca e ceva…vibrez la unison cu totul si in aceasi clipita totul difera de mine. Neclaritatea in ubicuitatea mea absoluta…Paradoxul …neintelegerea la nivelul ei cel mai de sus.

Bunicii…familia…imi sunt langa mine…au disparut de mult? Sau am doar impresia…se contopesc viii cu cei poate si mai vii decat cel ce traieste acum…suntem toti intr-un mediu diferit.Comunicam..ne intelegem si simtim ca suntem langa noi…si dispar…ei dispar si eu raman intr-un mediu ciudat…pe cat de ostil pe atat de prietenos…talerele le-am uitat la granita. O clipa nu imi pasa…aceeasi clipa plang si pana sa se termine clipa o reiau implinit. Dualitatea firii imi inspira dualitatea nimicului…nu exista nimic…totul exista…totul are influenta sa.

Ajung tarziu intr-un peisaj…zic tarziu pentru ca asa concep…nu stiu ce e aici…tarziu sau devreme.Obiceiurile nu le cunosc…oamenii imi par oameni si stiu ca au si ei acelasi Dumnezeu. II vad ii cred si in acelasi timp ma mir…ei traiesc dupa alte oranduiri. De ce ii inteleg acum? Poate altadata nu i-as intelege, poate i-as judeca…dar acum sunt in regula.Fumez….fumez si aici?...pacat…nici macar in acest taram nu ma pot “dezimpamanteni”. Pacate..pacatele sunt multe si aici si acolo si oriunde…peste tot unde ma uit e un apus continuu…unde am ajuns?

Respir….ies din apa…ce caut in apa acum? Vad malul…vad largul…vad vietatile…totul e viu. Ma plimb peste tot…inteleg stabilitatea si pot sa o percep…si apoi uit…uit totul.. si ma vad neajutorat intr-un amalgam de detalii care formeaza scenariul in care sunt. Iarasi apar vrute si nevrute persoane…ma mustra…ma cearta…ma inteleg…insa cel mai clar lucru e ca ma bulverseaza…ma bulverseaza acum cand eram aproape sa inteleg ceva…poate nimic ..poate totul.

Iarsi respir….aerul are alt gust…ochii se deschid si percep mizeria….ma uit in stanga si stiu…ma uit in dreapta si cunosc…sus tavanul….jos patul…”realitatea” revine…ma trezesc…e dimineata….

Visul nu a fost facut sa il uitam…stim totul insa nu cunoastem nimic….paradoxal.

0 comentarii:

Miscarea de Rezistenta

Recent Posts