Serviciile Secrete si Ocultismul (4)

 Afacerea Rennes-le-Chateu


In 1885 un preot de 33 (!?) de ani , Berenger Sauniere , e numit paroh in acest colt pierdut din departamentul l'Aude. E sarac lipit pamantului , dar la moartea sa , in 1917 , rezulta - dupa cum o dovedesc registrele sale de cheltuieli - ca va fi cheltuit exact 659 413 franci-aur , o suma imensa pentru acea vreme. De unde avea toti acesti bani?

De multi ani cele mai interesante ipoteze sunt lansate in aceasta chestiune, favorizate de profilul de aventurier al acestui ciudat preot si de misterul cu care a avut intotdeauna grija sa se inconjoare. Adevarul privitor la aceasta afacere este ,desigur , insolit si complex. Pentru a avea o imagine mai clara asupra lucrurilor trebuie sa avem in vedere anumite fapte.

1) Daca Sauniere este atat de sarac , e pentru ca , din momentul sosirii sale la Rennes-le-Chateau , statul republican l-a lipsit de unica sa sursa de venituri - salariul - pe baza unui discurs electoral in urma caruia a fost catalogat drept "reactionar militant".

2)Ultimii nobili ce au stapanit Rennes-le-Chateu in secolele 18 si 19 au fost familiile Fleury si Hautpoul.Marchizul Paul-Urbain de Fleury ( 1778-1856) era maestru mason de rit scotian.Cat despre cei din familia Hautpoul , in 1834 trei dintre ei sunt afiliati lojii Intelepciunea din Toulouse , infocata sustinatoare a legitimismului, iar un al patrulea este chiar perceptorul contelui de Chambord care traieste in exil in Imperiul habsburgic.Or , Berenger Sauniere a primit o donatie de 3000 de franci-aur de la contesa de Chambord , nascuta Habsburg-Este , care n-a pus niciodata piciorul in Franta si nu-l vazuse niciodata.

3) In 1891 , Sauniere a descoperit , ascunse in biserica sa , niste manuscrise pe care nu le-a putut descifra.S-a dus atunci la Paris ca sa le supuna examinarii unor paleografi si a fost introdus de nu se stie cine in salonul cantaretei ocultiste Emma Calve, salon frecventat cu asiduitate de Papus, Jules Bois, Stanislas de Guaita si Josephin Peladan. Occitan ca si Sauniere , Peladan, eseist si critic , intemeiase in 1888 impreuna cu Papus si Guaita (chiar in anul in care se nascuse Golden Dawn ) Ordinul kabbalistic al Rosa Crucii. Pe plan filozofic, aceasta grupare isi propunea sa promoveze un ocultism catolic; pe plan politic , conducatorii ei erau naundorffisti.

4)Peladan avea ca secretar un personaj foarte nelinistitor numit Georges Monti , zis Marcus Vella in ocultism.Nascut la Toulouse , educat de iezuiti si doctor in drept canonic , el facu sa fie initiat , pe rand , de Peladan in Rosa Cruce kabbalistica , de Papus in martinism, de ducele Ludwig-Wilhelm de Bavaria in Sfanta-Vehma, de Aliester Crowley in OTO si de rabinul Ovadia in B'Nai Brith, pentru a-i spiona ,sub numele de contele Israel Monti , inainte de a-si crea propria secta , Ordinul Alpha Galates; acest Monti , care a cutreierat Algeria, Egiptul si intreaga Europa ducand o viata plina de fast, a fost un agent secret  proteiform , lipsit de orice scrupul si care lucra in egala masura pentru Biroul 2, cu Intelligence Service si serviciile speciale germane. A urzit niste intrigi atat de incalcite, incat a murit asasinat prin otravire in 1936.

5) Un frate a lui Berenger Sauniere , iezuitul Alfred Sauniere, era amantul marchizei du Bourg de Bozas; de ramura martinista; el a fost si preceptor in familia de Chefdebein, unul dintre membrii ei , si anume marchizul Francois de Chefdebein , fiind cel care a intemeiat la Narbonne , ritul masonic al Philadelphilor.Mai apoi respectiva familie l-a repudiat pe acest Francois ca urmare a faptului ca el subtilizase o partele din arhivele ei.

6) In 1903 . indata dupa moartea Papei Leon al 13-lea , conclavul dadu , la fiecare tur de scrutin , un numar din ce in ce mai mare de voturi in favoarea cardinalului Rampolla, de orientare liberala , care fu astfel cat pe ce sa fie ales.Dar imparatul Franz-Joseph de Habsburg se opuse acestei alegeri prin vetoul sau scris si , ca urmare, tiara ii reveni lui Pius al 10-lea , antimodernist si protector al integrismului. La moartea acestuira din urma , in 1914 , noul papa, Bonifaciu al 15-lea , relua orientarea lui Rampolla.

Aceste fapte, toate bine stabilite, isi fasesc fiecare locul aidoma diferitelor piese , la inceputul partidei , pe tabla de sah, daca situam viata abatelui Berenger Sauniere , in contextul dublului sau anturaj , ocultist si religios.Partida incepe cu descoperirea manuscriselor greu decriptabile.Ele au disparut, dar e foarte probabil ca fusesera ascunse in biserica de catre unul dintre membrii familiei Fleury sau Hautpoul , adepti ai masoneriei ocultiste. Si tot unul dintre legitimistii Hautpoul va fi fost foarte probabil cel care i-l va fi semnalat contesei de Chambord pe militantul regalist cu sutana. Relatiile dintre Berenger Sauniere si Emma Calve n-au avut un caracter efemer: legatura lor a fost de lunga durata si ,de asemenea, a fost mentionata de toti biografii cantaretei.Climatul de ocultism crestin in care se miscau Emma si prietenii ei, in special Peladan, ideologia lor monarhista ridicata la rand de religie nu puteau decat sa-l seduca pe preotul nostru de la tara, ajuns deodata intr-un mediu "stralucit".Ca Sauniere a aderat la Ordinul kabbalistic al Rosa Crucii creat de Peladan e neindoielnic. Cea mai buna dovada a acestui fapt ne-a fost lasata de Berebger care , restaurandu-si biserica , a amenajat-o si decorat-o in intregime ca pe o loja rosicruciana.

Or,Peladan era naundorffist la fel ca toti adeptii martinismului.Dupa cum subliniaza pe buna dreptate Stephane Rials in lucrarea sa Le Legitimisme."Crestinismul multora dintre regalisti era marcat- iar aceasta din ce in ce mai mult dupa moartea contelui de Chambord survenita in 1883 - de trasaturi iluministe si ezoterice; ei au alunecat foarte usor spre un survivantism naundorffist." Naundorffismul era foarte viu printre ecleziastii din Languedoc : La Legitimite , hebdomadarul miscarii , scos pentru prima data de abatele Dupuis , era editat la Toulouse. Fie ca vor fi adoptat sau nu ei insisi teza survivantista, Berenger Sauniere si Georges Monti , care se cunoscusera la Emma Calve, au vazut in orice caz toate avantajele care puteau fi obtinute de pe urma acestei teze.

Asa cum spusese tarul Alexandru I , initiat in martinism de catre Joseph de Maistre , eventualele dovezi ale supravietuirii lui Ludovic al 17-lea si existenta acelora care, in acest caz, ar fi fost descendentii lui directi "puteau schimba harta Europei daca secretul acesta avea sa fie cunoscut."Intr-adevar , ne imaginam scandalul care ar fi avut loc cu urmari teribile pentru toate monarhiile europene care , in 1814 , il readusesera cu calestile lor pe Ludovic al 18-lea , riscand in felul acesta sa fie invinuite de uzurpare.Leon Bloy nu gresea cand scria : " Toti guvernantii se cutremurau la gandul ca , poate , regele Frantei era inca in viata." Interesati de chestiunea supravietuirii regelui erau mai ales Vaticanul si Habsburgii : cel dinati deoarece doi papi , Leon al 13-lea si Bonifaciu al 15-lea, ii recunoscusera in scris pe descendentii lui Naundorff drept Burboni, ceilalti pentru ca Maria-Antoaneta si contesa de Chambord faceau parte din casa lor.

Nu e lipsit de interes sa punem in paralel aceste doua pontificate "survivantiste" cu anumite evenimente din viata lui Sauniere. Sub Leon al 13-lea ierarhia ecleziastica n-a cautat sa afle de unde proveneau imensele resurse financiare ale parohului de la Rennes-le-Chateau , doar dupa alegerea lui Pius al 10-lea, favoritul Habsburgilor, episcopul de Carcassonne il condamna pe Berenger fara nici cea mai mica dovada ,sub pretextul ca obtinea acesti bani de pe urma unui trafic de plati pentru diversele slujbe religioase, ceea ce , dpdv material , era imposibil. Sauniere reusi cu mari cheltuieli, sa faca recurs pe langa Vatican , care prelungi rejudecarea cazului pe toata durata pontificatului, insa indata dupa alegerea lui Bonifaciu al 15-lea , in 1915 , in achita in mod oficial pe Sauniere. Concordanta dintre aceste date nu credem ca se datoreaza hazardului. Nu de hazard tin nici sederile , la prima vedere inexplicabile , pe care le-a intreprins la parohil din Rennes-le-Chateau, sub pseudonimul de domnul Guillaume , arhiducele Johann-Salvator si Habsburg-Toscana, nepotul si ginerele imparatului Franz-Joseph.Or, acestui principe , liberal in politica si care simtea ca se sufoca in atmosfera Curtii de la Viena , ii fusese retrasa nationalitatea austriaca si interzis dreptul de sedere in Austria de catre imparatul la a carui succesiune putea spera. Datorita acestui conflict familial , problema majora a legitimitatii dinastice pe care o punea enigma legata de supravietuirea regelui Frantei avea pentru el o importanta capitala.

Enigma, pentru ca identificarea lui Naundorff cu Ludovic al 17-lea nu se baza decat pe niste presupuneri , desigur, verosimile , dar nu pe documente doveditoare.Insa acolo unde lipsesc documentele e intodeauna posibil sa le fabrici;istoria ne ofera nenumarate exemple de asemenea acte false.Si intotdeauna se gasesc indivizi foarte respectabili care sa se lase inselati de ele,si altii care sa le cumpere cu bani grei , fie pentru a face uz de ele, fie pentru a le pune sub obroc, dupa cum le dicteaza interesele.

Aventurierul Georges Monti , agent dublu sau triplu intotdeauna primit la curtile din Europa Centrala gratie afilierii lui la Rosa Cruce de Bavaria , era omul cel mai potrivit pentru organizarea unui astfel de trafic; se stie de altminteri ca el a facut , cu alte ocazii , acte false.Convingerea multora este deci ca Berenger Sauniere a fost o unealta in mainile lui ,un complice voluntar care insa ignora probabil importanta mizei.

Oricat de bine ar fi fost platit si oricat de luxoasa viata ar fi dus, este cu totul imposibil ca el sa fu putut cheltui pe cont propriu o suma atat de mare.CU siguranta retroceda altora parte din fondurile care treceau prin mainile sale.In insolita afacere Rennes-le-Chateau ocultismul si serviciile secrete faceau, inca o data ,casa buna.