Construind Uniunea Nord-Americana in secret

Zvonurile privind faurirea uniunii Nord-Americane circula internetul de ceva vreme.Tot proiectul este inspirat lucrarea "Construind o noua comunitate Nord-Americana" editat de Consiliul pentru Relatii Externe al SUA.Urmarind modelul impus de sora ei europeana ,Uniunea Nord-Americana este visul sustinatorilor globalizarii si ar crea un nou context economic in acea zona,favorabil bineinteles marilor corporatii.Consiliul de Relaţii Externe - CFR, guvernul din umbra a SUA, un organism de tip think tank ce se vrea apolitic, dar a căror recomandări devin implementate, controlează de fapt ambele partide politice principale din SUA, democraţii şi republicanii... iar lupta lor pentru putere e doar de scenă. Recomandările CFR privind crearea unui nou super stat nord american, Uniunea Nord Americană sau NAU, au devint realitate prin semnarea acordului de prosperitate şi securitate (SPP - Security and Prosperity Partenership) în martie 2005, care prevede o ţară (SUA) fără graniţe cu Mexic şi Canada, o nouă armată, o nouă monedă unică (amero), şi toate acestea au un termen limită de implementare pentru anul 2010. Cu toate că SUA riscă să-şi piardă suveranitatea şi îşi pune în pericol securitatea, congresul american se face că nu vede..Este necesar un amendament constituţional pentru a stabili o monedă regională, de exemplu, deoarece Articolul I, Secţiunea 8 a Constituţiei (SUA), dă Congresului puterea de a „crea monedă, regularea valorii acesteia, şi a monezii străine, şi fixarea standardelor de greutate şi măsurare”.Dar, nu a fost nevoie de un amendament constituţional pentru a crea Rezerva Federală. Federaliştii, nu Congresul, acum au puterea să creeze bani din nimic. Banii obişnuiau să fie monede de aur şi argint, sau certificate de hârtie susţinute de aur şi argint. Acum banii nu mai reprezintă nimic. Congresul, Preşedintele, şi Curtea Supremă ignoră constituţia de multe decenii, deoarece votanţii nu i-au făcut răspunzători. Şi nu e doar problema banilor în care rolul constituţional al Congresului este ignorat. Gândiţi-vă, de exemplu, în câte războaie a fost implicată această naţiune după cel de-al doilea război mondial. De câte ori Congresul e făcut o declaraţie de război de atunci? Răspunsul, bineînțeles, nici unul începând cu 1941.Unul dintre luptătorii către o guvernare regională şi globală, este, desigur, David Rockefeller, fost şef al Băncii Chase Manhattan şi fondator al Comisiei Trilaterale. Recent el şi-a publicat memoriile, în care declară:

Pentru mai bine de un secol, extremişti la oricare capăt a spectrului politic au fost ocupaţi cu incidente bine mediatizate, cum ar fi întâlnirea mea cu Castro, pentru a ataca familia Rockefeller influenţa exagerată pe care susţin că noi o exercităm asupra politicii Americane şi instituţiilor economice. Unii cred că suntem parte a unei cabale secrete ce lucrează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizând familia mea şi pe mine ca „internaţionalişti” şi de conspirare cu alţii din jurul lumii pentru a construi o politică globala mai bine integrată şi o structură economică – o singură lume, dacă vreţi. Dar dacă asta este acuzarea, mă fac vinovat, şi sunt mândru de asta.

Iată, direct din gura calului. Teoria conspiraţiei? Nu, acte conspiraţioniste!!